Mandat acordat pentru înstrăinarea unui imobil. Anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza mandatului acordat. Preţ neserios.

 

Cuprins pe materii. Drept civil. Obligaţii izvorând din contracte. Mandat acordat pentru înstrăinarea unui imobil. Anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza mandatului acordat. Preţ neserios.

Index alfabetic. Drept civil.

- mandat

- contract de vânzare-cumpărare

- preţ neserios

1. Existenţa unui mandat nu naşte drepturi şi obligaţii doar între mandant şi mandatar, care pot fi clarificate pe calea unei acţiuni ce îşi are izvorul în contractul de mandat, ci şi drepturi şi obligaţii în raport cu terţele persoane.

Aceste drepturi şi obligaţii pot fi valorificate pe calea unei acţiuni specifice actului juridic încheiat între terţ şi mandatar, raţiunea fiind aceea că între mandant şi terţi se creează raporturi juridice directe, deoarece, în drept, terţul contractează cu mandantul şi nu cu mandatarul.

2. Simulaţia este una dintre excepţiile de la principiul relativităţii actelor juridice şi presupune operaţiunea juridică prin care, printr-un act juridic public, aparent, se creează o altă situaţie juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat.

Această figură juridică presupune fie negarea existenţei actului public de către actul ascuns (actul fictiv), fie ascunderea adevăratei naturi sau a unui element al actului juridic (actul deghizat), fie ascunderea persoanelor între care se încheie în realitate actul juridic (interpunerea de persoane).

Este, prin urmare, de natura simulaţiei, ca actul juridic public să nu reflecte voinţa reală a părţilor contractante, ceea ce nu este cazul în speţă.

În speţă nu au existat operaţiuni juridice oculte între părţile contractante, de natură a nega sau a schimba elementele actului juridic public, ci au existat înstrăinări succesive, menite a scoate bunul din patrimoniul proprietarilor iniţiali şi a-l valorifica la un preţ avantajos pentru mandatar,

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.  434 din 27 ianuarie 2010.

Acţiune privind restituirea unui imobil preluat în mod abuziv de stat. Nesoluţionarea notificării de către persoana juridică obligată la restituire.  Invocarea dispoziţiilor art. 4 alin (4) din Legea nr. 247/ 2005

 

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Acţiune privind restituirea unui imobil preluat în mod abuziv de stat. Nesoluţionarea notificării de către persoana juridică obligată la restituire.

Legea nr. 10/2001: art. 4 alin. (4)

Împrejurarea ca întârzierea in soluţionarea notificării expediate de persoana îndreptăţita a condus in mod obiectiv la o alta configurare a raportului juridic dedus judecaţii, din perspectiva posibilităţii părţii interesate de a invoca (beneficia) de prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 – potrivit cărora „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire” – nu trebuie si nu poate să conducă la un alt motiv de tergiversare in realizarea dreptului recunoscut de lege, prin trimiterea părţii in cauză la o alta procedură sau, mai grav, la sancţionarea ei pe motiv ca nu a formulat o alta cerere-notificare (in temeiul noilor dispoziţii legale – Legea nr. 247/2005), pentru simplul motiv ca litera si spiritul legii speciale este in sensul realizării intr-un termen rezonabil a pretenţiilor justificate, nu in sensul tergiversării realizării lor.

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.  792 din 10 februarie 2010.

Acţiune în revendicare introdusă doar de unul din moştenitorii proprietarului de la care a fost preluat imobilul. Regula unanimităţii.

 

Cuprins pe materii. Drept de proprietate.  Acţiune în revendicare introdusă doar de unul din moştenitorii proprietarului de la care a fost preluat imobilul. Regula unanimităţii.

În materia Legii nr. 10/2001 nu este incidentă regula unanimităţii, regulă care împiedică un singur coproprietar să revendice un imobil fără acordul celorlalţi coproprietari însă, prin dispoziţiile acestei legi de reparaţie, legiuitorul a recunoscut dreptul coproprietarilor –persoane îndreptăţite în sensul legii – să solicite şi, respectiv, posibilitatea să obţină măsuri reparatorii sub forma retrocedării în natură numai asupra părţilor din imobil pe care ei sau autorii lor le deţineau în proprietate în momentul deposedării de către stat.

Prin introducerea alin. (4) la art. 4 din Legea nr. 10/2001 (prin Legea nr. 247/2005) s-a consacrat punctul de vedere preponderent existent în practica judiciară creată de la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, în sensul că, împrejurarea că numai o parte dintre moştenitorii proprietarilor deposedaţi de stat au cerut restituirea imobilului are relevanţă doar în sensul că el se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale.

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.  869 din 12 februarie 2010.

Acţiune privind anularea deciziei prin care se respinge cererea de restituire în natura a unui imobil preluat în mod abuziv de stat. Posibilitatea administrării de noi probe în faza contencioasă.

 

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Acţiune privind anularea deciziei prin care se respinge cererea de restituire în natura a unui imobil preluat în mod abuziv de stat. Posibilitatea administrării de noi probe în faza contencioasă

Legea nr. 10/2001: art. 23

Art.23 din Legea nr.10/2001 limitează durata depunerii probelor necesare evaluării pretenţiunilor de restituire a imobilelor la care se referă legea numai la faza administrativă – până la soluţionarea notificării, fără a obstrucţiona această posibilitate şi în faza contencioasă supusă dispoziţiunilor Codului de procedură civilă.

Verificarea legalităţii deciziei unităţii deţinătoare nu se face numai în temeiul actelor supuse aprecierii acesteia ci în contextul tuturor probelor, inclusiv a acelora administrate în faza contencioasă, o atare viziune înscriindu-se în raţiunea legii şi principiului de interpretare a acesteia în interesul celor îndreptăţiţi la restituirea bunurilor de care au fost lipsiţi în mod abuziv

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.  1827 din 17 martie 2010

Acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

 

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Cod civil. art. 480-481

Legea nr. 10/2001

Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementează, ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziţiei sau deciziei emise în procedura administrativă legea prevede calea contestaţiei în instanţă (art. 26), căreia i se conferă o jurisdicţie deplină, după cum au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a notificării (conform Deciziei XX/ 19 martie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de casaţie şi Justiţie în Secţii Unite), astfel că este pe deplin asigurat accesul la justiţie.

Existenţa Legii nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenţie în situaţia în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este una efectivă.

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.  2489 din 23 aprilie 2010.